PovesteaThe story
Povestea. Sau: de ce ne-a fost dor. The story. Or: what we missed.
Nu ne-am apucat de bere ca să cucerim rafturi. Ne-am apucat fiindcă ne era dor de un gust care nu se mai găsea nicăieri.
We didn't start brewing to conquer shelves. We started because we missed a taste you couldn't find anywhere anymore.
Era un timp, nu demult, dar parcă în alt secol.
Când seara începea pe bordură și nu se termina niciodată de-adevăratelea. Când berea era rece, blocul era cald, iar cel mai important lucru din lume era cine mai vine și cât mai stăm.
Nu aveam nimic și aveam tot. Un tren care mergea încet prin marginea orașului. O sticlă care trecea din mână-n mână pe geam. Un apus întins peste zece etaje de balcoane cu covoare la uscat. Timpul nu ne fugea, ne aștepta.
Apoi orașul a prins viteză. Toată lumea a-nceput să se grăbească spre ceva. Și, undeva pe drum, s-a pierdut gustul ăla. Nu al berii, gustul serii. Al lui „mai stai".
There was a time, not long ago, but somehow another century.
When the evening began on the curb and never truly ended. When the beer was cold, the block was warm, and the most important thing in the world was who else is coming and how long we're staying.
We had nothing and we had everything. A train crawling through the edge of town. A bottle passed hand to hand through a window. A sunset stretched over ten floors of balconies with rugs out to dry. Time didn't run from us, it waited for us.
Then the city picked up speed. Everyone started rushing toward something. And somewhere along the way, that taste got lost. Not the beer's, the evening's. The taste of "stay a while."
Noi n-am vrut să-l lăsăm dus. We didn't want to let it go.
Așa a apărut Bere București de cartier. Artizanală, nepasteurizată, făcută cu răbdare, fiindcă lucrurile bune nu se lasă zorite.
Fiecare sortiment poartă numele unui cartier: Rahova, Pantelimon, Drumul Taberei, Dristor, nu ca să dăm bine pe etichetă, ci fiindcă acolo am învățat ce înseamnă o seară pe cinste.
Nu-ți vindem trecutul. Ți-l punem rece pe masă și-ți zicem: stai jos, avem timp.
That's how Bere București de cartier was born. Craft, unpasteurized, made with patience, because good things won't be hurried.
Each brew carries a neighborhood's name: Rahova, Pantelimon, Drumul Taberei, Dristor, not to look good on a label, but because that's where we learned what a proper evening feels like.
We're not selling you the past. We're putting it cold on the table and saying: sit down, we've got time.
Ce înseamnă „de cartier"What "de cartier" means
De cartier nu e o adresă. E o atitudine. "From the block" isn't an address. It's an attitude.
Înseamnă că știm de unde venim și nu ne e rușine, ba dimpotrivă. Înseamnă bere făcută pe bune, nu pe grabă. Fără arome de laborator, fără povești umflate, fără „note de piersică sălbatică culeasă la lună plină". Doar hamei, apă, răbdare și un pic de tupeu.
Dacă ești de-al casei, o să simți. Dacă nu, o să vrei să fii.
It means we know where we come from and we're not ashamed, quite the opposite. It means beer made properly, not in a hurry. No lab-made aromas, no inflated stories, no "notes of wild peach picked under a full moon." Just hops, water, patience, and a bit of cheek.
If you're one of us, you'll feel it. If you're not, you'll want to be.
